Povești despre tine

Mă întrebam dacă ți-ai mai adus aminte vreodată de ea…

Despre tine vobesc. Erai într-un colț al lumii. Departe de ea. Dar într-o zi ai apărut. Te așteptase. Te-a găsit. Păreai că tu vei ramane pentru ea o viață întreagă acolo. Că veți construi o poveste remarcabilă, demnă de scris.

Dar oare câte priviri ți-au remarcat ochii? Și câte ți-au străpuns ca un fulger chipul?

Ai fost grăbit. Grăbit să nu o cunosti îndeajuns, sa nu fii tu. De ce? Pentru ca ești in goană după trupuri, nu suflete. Iar seara, cand ajungi acasa, după o zi plina, întâi sufletul tau are nevoie de mângâiere. Uiți asta mereu și cauți un model, o fațadă, o etichetă pe care și lumea de langă tine o caută în societate.

Vă propun un exercițiu general valabil pentru toți:

Imaginează-ți acum ca nimic din societatea asta nu te-ar influența, că nici un om pe care îl cunoști în lumea asta nu ar fi dispus sa îți dea o parere sau un sfat cu privire la ce trăiești, că nimeni nu ți-ar reproșa alegerea pe care ai facut-o. Ai alege-o tot pe ea? Sau nici acum?

Îți propun un exercițiu mai intens. Să îți amintești! Ai cunoscut-o odată, ți-ai dorit să o vezi, sa o vrei, poate și să o ai. Dar te-a împiedicat ceva. Ce? Nerăbdarea! Nu ai mai așteptat să o cunoști din toată ființa ei. Cum e ea, cum ar reacționa. De fapt știi…E greu. Trebuie să recunoști. Nu o cunoșteai. Dar nu ai mai avut răbdare pentru asta. Dar oare nici curiozitate? Ce-i drept, e mai usor să presupui, sau să nu cauți adevăratul motiv pentru reacțiile ei. Amintește-ți ceva! La început, ai fi vrut să explorezi totul despre lumea ei. Iar apoi te-ai retras. Nu ai avut îndeajuns putere să cunoști povestea vieții ei. De ce? Pentru că doar povestea pe care ai trăit-o tu conta. Era prea mult pentru tine. Iar tu nu obișnuiai să îți deschizi sufletul către ea.

Sau poate nici asta nu ai trait…Dar sigur ai trăit ceva ce te-a durut tare, peste care ți-ai zis că nu ai cum să treci vreodată. Și poate ai iertat, sau poate nu. Ai reușit să clarifici problema? Să găsești motivul pentru care s-a ajuns până aici? De multe ori nu faci asta, pentru ca nu mai ai răbdare să cauți toate explicațiile. Iar timpul trece. Îți spui că o vei uita. Dar de fapt apar momente care îți trezesc sentimente. Și faci o retrospectivă. Te intrebi de ce s-a ajuns aici. Oare am meritat? Nu trebuie să te simți o victimă. Doar gandește-te! Împreuna cu fiecare persoană care ți s-a întâmplat asta, ai apucat să cauți și găsesti motivele din spatele acțiunilor și alegerilor?

Știi de ce ți-am zis toate astea? Pentru că nu o cunoști! Daca o știai, te-ai fi așteptat la ce a făcut și nu ai fi mai fost surprins. Ați lăsat ca fiecare zi petrecută împreuna să vă despartă și mai mult. Ați avut alte priorități. Nu erați doar voi doi. Erau o mie de alte probleme, zile care treceau și pentru care nu luptați. Ați crezut că se va vindeca singură sau că timpul va trata rana produsă. Și iată, asta v-a făcut doi străini. Nu a mai fost pentru tine persoana pe care o adorai. De ce? Pentru că nu ai explorat-o suficient! Nu ai folosit timpul în favoarea ta. Și ai pierdut-o. Iar acum, mai vrei să ai măcar o parte din ce știi că era ea. De ce? Pentru că și acum o cauți! O cauți in toate femeile.

2 gânduri despre „Povești despre tine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s