Cand n-am mai scris de mult….

Sunt datoare cu multe articole pe aici. N-ati mai auzit de mine, nici eu de voi.

Acest articol vreau sa fie pentru voi, nu despre mine. Scriu cu gandul ca pot ajuta in vreun fel si ca poti rezona cu vreo informatie citita de pe aici.

Am zis ca nu am mai scris de mult. De ce? Stiu ca e usor sa gasim motive…Dar mi-am luat o pauza de la online. Am vrut sa simt partea mai reala a vietii si am incercat sa ma bucur mai mult de momentele traite. Acum nu va zic sa renuntati si voi la Facebook sau alte platforme sociale, ci doar sa va acordati timp, libertate si mai mult spatiu pentru voi. Si de aici incolo sfaturile o sa curga.

Sa ai putere sa lupti pentru orice dorinta de-a ta, cand stii ca ai si anumite bariere, nu pare a fi usor, dar merita lupta.

Pune stop chiar daca te doare, dar asa stii ca nu  vei mai prelungi suferinta.

Fii sincer cu tine mereu.

Mergi acolo unde iti doresti cu adevarat.

Scrie un mesaj cand iti e dor.

Calatoreste singur/ a sau cu persoanele dragi, dar fa asta sa fie posibil cat mai des.

Bucura-te de persoane si momente dragi, doar asa vei colectiona aminiri frumoase.

Bucura-te de o cafea singur (pune-ti ordine in ganduri si proiecteaza-ti viitorul) sau cu prietenii, dar in momentele alea fii prezent acolo si lasa telefonul sau laptopul deoparte.

Sufera, plangi, ai voie, dar apoi lasa totul pe seama trecutului.

Lupta pentru un vis si pentru cine/ ce stii ca merita.

Si lista poate continua, dar ne auzim in articolele urmatoare. Pana atunci, da-ti voie sa ai o zi cat mai senina si frumoasa.

Reclame

Un an de blog

Iata ca am ajuns sa fac 1 an de blog. Un an plin de bucurii, articole (nu multe, doar vreo 70), oameni noi, evenimente si noi perspective.

Acum 1 an, intr-o seara, m-am decis sa imi fac un blog. Nu stiam foarte multe despre asta, dar imi doream sa explorez acest domeniu. Cunosteam cateva persoane care aveau blog, dar nu stiam cu ce se mananca asta. Tot amanam deschiderea unui blog, iar intr-o seara m-am decis sa-l deschid, mai mult in joaca, recunosc. Iar intr-un final am ajuns sa il las sub o denumire kilometrica, cu ambele prenume si nume.

Pe 2 octombrie am participat la Webstock, la gala. Seara aia a fost interesanta. Am cunoscut o alta atmosfera, cu oameni creativi si idei care s-au transformat in proiecte ce aduc schimbare si inovatie. Mi-am dat seama ca acolo se aflau oameni de la care aveai ce invata si cu care puteai face schimb de experienta, si automat, singurul sentiment care mi-a venit in minte atunci, a fost ca regret ca nu am participat si la conferintele de peste zi. Si m-am decis, ca viitorul blog sa ma aduca mai aproape de oameni din industria comunicarii (mai exact de tot ce tine de marketing, advertising, digital, pentru ca sunt domenii care ma atrag) si de evenimentele la care ii pot intalni pe acestia.

Apoi, mi-am dat seama ca blogul ma va ajuta sa imi dezvolt abilitatile de scriere, dat fiind faptul ca intrasem si la master la comunicare.

„Problema” care parea sa apara imediat dupa ce mi-am deschis blogul, a fost ca imi spuneam ca poate nu voi gasi mereu o tema pe care sa o dezbat intr-un articol. Recunosc, nu scriu des, iar cand o fac, imi doresc sa transmit ceva relevant pentru cititorii mei.

In prezent, pot sa zic ca nu mi-am gasit o nisa, dar ma atrage mai mult sa scriu articole personale, prin care sa pot exprima sentimente, dar, de asemenea, imi place sa scriu si despre evenimentele la care merg.

In primavara, a fost SuperBlog, o competitie frumoasa, din care ai ce invata, iar la finalul acesteia, mai exact la gala, iti vei face noi prieteni, te vei distra si vei fii premiat pentru rezultatele tale. Ce vreau sa spun, este ca aceasta competitie te ajuta sa te dezvolti si este o provocare.

Pe final, as vrea sa spun ca imi doresc sa scriu mai mult, si din ce in ce mai bine. Iar ca sfat, injurajez oamenii care doresc sa isi faca un blog, dar in acelasi timp, mi-as dori ca cine isi deschide unul, sa se si tina de treaba, nu doar sa il deschida si atat, iar apoi sa fie inca unul dintre miile de alte bloguri inactive.

Inchei cu urarea care ar fi trebuit sa incep. Multumesc celor care ma cititi, iar celor care vreti sa va faceti bloguri, va urez bafta si inspiratie.

Oare ce ne face cu adevărat mai puternici?

De mult zic că scriu despre asta, dar tot căutam cuvinte.

Zic să vorbim despre ce ne face mai puternici. Pentru că fiecare caută să fie așa. Și lucrul acesta îl cauți cel mai mult în tine.

După părerea mea, curajul te face cel mai puternic.

Ambiția e cea care te motivează să ajungi unde ți-ai propus, iar rezultatul te va face si mai puternic.

Avem momente în care simțim că putem fii mai mult sau mai puțin puternici, iar asta depinde cel mai mult de noi.

Tot ce pot să spun este că eșecurile, pierderile și dezamagirile au luat parte la persoana care ești acum. Te-au făcut mai puternic, mai sigur pe tine și te-au invățat cum să acționezi pe viitor.

Consider că puterea o găsești cel mai mult în tine. Pentru asta nu ai nevoie de influențe negative ale celor din jur, ci de ambiție, motivație, energie, curaj, dorință și de ce nu, de ceva adrenalină.

Se zice că ce nu te omoară, te face mai puternic. Și acum gândește-te: de câte ori nu ai simțit asta? Poate nu în momentele de cumpănă, dar sigur după ceva timp ai realizat că fiecare experiență din viața ta te-a învătat ceva, te-a trezit la realitate, te-a făcut să îți dai seama ce era mai potrivit pentru tine sau ce îți doreai cu adevărat.

E posibil să treci prin momente mai grele în care să simți că puterea nu o mai găsești în tine și atunci încerci să o cauți în exterior. Atunci, cred că este important să fii incurajat de oamenii potriviți ție și stimulat să continui să îți îndeplinești dorințele orice ar fii și orice ai simți că te îndepărtează de la țelurile tale.

Într-o concluzie, cred că mai puternici ne fac și tipul de temperament, oamenii din jur, educația, principiile, dorințele, motivația și experiențele de viață avute.

Fiecare își găsește puterea în altceva, și consider că rezultatele din activitățile și trăirile anterioare te formează, te întăresc și te fac să devii alt om, un om din ce în ce mai puternic, care nu se va lăsa învins.

Pe tine ce te face mai puternic?

Oare ce ne face cu adevărat fericiți?

Să vorbim despre fericire. De fapt, nu cred ca pot să mă exprim în cuvinte despre acest sentiment, dar voi încerca să schițez câteva idei.

Nu există o rețetă pentru fericire. Nu s-a inventat o teorie cu privire la ea. Nivelul de identificare, recunoaștere și apreciere este diferit pentru fiecare persoană.

Dacă pentru mulți fericirea înseamna vile, mașini de lux și conturi mari în banca, pentru alții, acestea ar putea fi ultimele și cele mai neînsemnate lucruri pe care și le doresc. Și nu spun asta pentru că au avut avut parte din lucrurile ce le menționam mai devreme, ci pentru că fiecare are altă unitatate de măsură pentru fericire.

Eu aș defini fericirea ca un sentiment, stare, emoție. 

Consider că fericirea nu ar trebui să fie condiționată de ceva anume. Tindem să spunem că fericirea are un nume, este o persoana. Dar de cate ori ai încercat să fii fericit și cand erai singur? Eu cred că ar trebui să poți să simți că fericirea o găsești în tine, aceasta vine din sentimentul de iubire. De multe ori, poate să fie atașamentul cel care îți aduce fericirea. Sau asta crezi. Dar după o perioadă îți dai seama că asta nu duce la nimic bun, constructiv, pentru că se poate ca într-un final să suferi daca vei rămâne fără persoana de care erai atașat.

Fericirea apare când tu ești mulțumit de tine, de emoțiile, trăirile și faptele pe care trebuie să le trăiești.

Pentru unele persoane, fericirea exista doar câteva clipe, pentru altele, aș spune că o viață. Depinde ce te face fericit. Cred aici este vorba despre clipă. Cum o trăiești și la ce intensitate. Din cauza rutinei, nu mai apreciezi persoane, lucruri, fapte. Dar chiar să ai ocazia să mai poți retrăi din nou încă o zi, este un dar care te poate aduce mai aproape de visurile tale, este acel impuls că într-o zi vei ajunge unde îți doreai.

Aș zice că fericirea înseamnă optimism, energie, putere, încredere, mulțumire, pace și echilibru.

Cuvintele se pot spune ușor, dar tot ce contează cu adevarat sunt trăirile pe care le simțim fiecare în parte. Și orice om, care își dorește să atingă fericirea, este un om care luptă pentru aceasta. Zilnic, dă semnale că vrea să ajungă să simtă și să aibă ce își dorește.

Pe tine ce te face cu adevărat fericit?

 

Mi-e dor de…

Mi-e dor de vremuri frumoase, oameni buni și pace.

Mi-e dor de plajă, apa mării și scoici.

Mi-e dor de amintirile verii.

Mi-e dor de oamenii pe care nu îi mai văd și nu mai avem cum să vorbim.

Mi-e dor de surprize plăcute.

Mi-e dor de florile cu mirosul cel mai deosebit.

Mi-e dor de culorile vii și explozive.

Mi-e dor de mancarea delicioasă cu aromă încântătoare.

Mi-e dor de copilărie, de momentele lipsite de griji.

Mi-e dor de apusuri și răsărituri ce îți trezesc amintiri.

Mi-e dor de peisaje montane, drumeții și dimineți în care îți bei cafeaua la o cabană.

Mi-e dor de o zi petrecută pe iarbă verde.

Mi-e dor de o zi de pescuit.

Mi-e dor de seri răcoroase de vară.

Mi-e dor de emoțiile începuturilor.

Mi-e dor de îmbrățisări calde și cuprinzătoare.

Mi-e dor de tot ce a fost frumos și s-a făcut remarcat.

Mi-e dor de muzica bună, de o carte plină de esență, de un film bun.

Mi-e dor de actorii minunați care ies de pe șcena la momentul încheierii spectacolului și al tragerii de cortină.

Articolul face parte din campania de teasing a Teatrului Nottara „Ție de ce îți e dor?”.

Dau leapșa către Adelina Anca F., Mădălina Iancu și Luciana Corlan.

 

În goană dupa ani, bani, sentimente și Facebook

Nu am mai scris de multicel un articol mai personal, care sa includă conștientizări.
Și mă gândeam acuma așa…cum majoritatea fug dupa ani, bani, sentimente și în ultimul timp, după Facebook.

Să le luam pe rând.

După ani fugi de când te știi. Când erai mic/ ă, îți doreai să crești odată mare, să te vezi ca fiind și tu capabil și independent, ca cei din jurul tău.
Când deja ai ajuns la o vârstă, îți dorești să retrăiește naiba din nou anii copilariei, adoleșcenței sau a perioadei în care nu aveai prea multe griji (dar nici bani), treburi de făcut sau să ai o familie.

Despre bani…Întotdeauna ai fugit după ei…chiar dacă în final nu ți-au adus fericirea, ba chiar ai muncit aproape non-stop și îți căutai o oază de libertate în zilele alea. Știi …după ce ai realizat tot ce puteai cu niște bani, mă gândesc că realizezi că nu mai poți face prea multe cu ei, fiind doar niște simple hârtii.

Cât despre sentimente, ar fi multe de vorbit și povestit, dar pe acestea cel mai bine le cunoști tu. Ideea este că nu mai avem răbdare prea mulți dintre noi. Nu stăm să mai cunoștem, analizăm prea mult oamenii. Îi vom judeca și eticheta într-un timp scurt. Pentru că ți se pare mai ok sa iei un lucru nou decât să îl repari pe cel vechi ( asta în cazul în care se mai poate remedia ceva).
Și am ținut să îți zic asta pentru că tocmai de curând am auzit oameni care și-au salvat relația sau căsnicia. Oamenii care și-au pus problema: „Unde greșim?” și au încercat să găsească răspunsuri și soluții. Oamenii care și-au dat seama că nu dispăruseră sentimentele, ci efectiv nu se cunoșteau îndeajuns și aveau nevoie să simta iubirea și sub alte forme și la alt nivel.

Am insistat mult pe sentimentul de iubire, deoarece îl consider cel mai puternic. În rest, poți simți zeci de sentimente într-o zi, acestea fiind mai mult sau mai puțin constructive, dar care sper să te ajute să depășesti unele momente. Pentru că este foarte ușor să îți hrănești zilnic ego-ul cu sentimente negative.
De multe ori, oamenii aleg situațiile tranșante, zic ei. Să îți dorești ceva sau nu, mi se pare normal. Dar să mai vrei sau nu pe cineva în continuare, e posibil să nu găsești rezultat sigur la această ecuație. Ar trebui să vă cunoașteți îndeajuns de bine, ca să știți ce vă doriți cu adevărat (zic asta pentru că auzim destul de des cum oamenii încă mai suferă sau speră la o iubire pierdută). Nu zic că poate să nu fie vorba și de sentimente care nu pot fi reciproce. Doar că, de multe ori, ne este mai ușor să abandonăm lupta. Și asta din teama de a nu suferi și mai mult.

Îmi mai rămâne de vorbit despre Facebook. O lume atât de vrituală. În care simți zilnic explozia de informatie, cuvinte, imagini. Simți cum te poți întâlni cu dependența de a verifica ce mai găsești nou și pentru tine în aplicația asta. De multe ori, văzând cum te dezumanizează pentru că ai tendința de a sta tot pe Facebook atunci când ieși cu prietenii. Vezi că ai mii de prieteni, dar în realitate, doar o parte dintre aceștia. Vezi cum totul este atât de compartimentat și începi să îți creezi posibile stereotipuri, etichete despre oameni, care te fac să crezi că au o viață minunată, dar nu ai cum să îi cunoști, doar din mediul online.

Sper să te regăsești în vreo parte din articolul meu și să alegi rațional fiecare decizie.

Dor

Un cuvant ce poate sa exprime numai sentimente puternice.

Sigur iti tresare sufletul cand pronunti acest cuvant.

Dar de ce sau cine ti-a fost prima data dor?

Pai in primul rand, de tine, ai venit aici, in aceasta lume, pentru sensul tau. Sa te regasesti.

Sa experimentezi, sa te descoperi, sa inveti, sa iubesti, sa iti gasesti oamenii dragi, sa asculti si sa vezi din frumusetile ce te inconjoara, sa admiri natura, sa prinzi gustul fericirii, sa speri, sa iti vezi dorinte implinite, sa primesti, sa uiti, sa ierti, sa daruiesti, sa fi acolo unde iti doresti.

Sa fi aici si acum, sa te bucuri de moment, de prezent si de tot ce te inconjoara.

Sa iti traiesti fiecare zi fara regrete, frici sau teama.

Iar apoi, rand pe rand, ti-ai personalizat dorul.

Ai inceput sa iubesti, iar intr-un final sa suferi. Ai pierdut persoane, care s-au  mai intors vreodata sau nu. In toata perioada de pierdere, suferinta, despartire, ai avut momente in care ti-a fost dor. Ti-ai amintit, ai fi vrut sa retraiesti momente, sa fi alaturi de persoane, sa mai fi in aceleasi locuri in care ai fost candva.

Dorul iti rascoleste amintirile. Ai vrea sa retraiesti clipele de fericire, clipe ale momentelor frumoase in care ai realizat lucruri, ti-ai indeplinit visuri. Intr-un cuvant, dorul iti reintregeste amintirea.

As vrea ca acest cuvant sa iti aduca aminte doar de clipele de care ai avut la un moment dat nevoie in viata ta.

Acum esti mai puternic, fiecare persoana sau lucru de care iti amintesti cu dor, te-a facut sa fi tu, cu o inima precum un castel, dar care are ziduri puternice in jurul lui. De ce?

Pentru ca ai mai multa grija acum de cine are voie sa patrunda in sufletul tau. Iti este frica de suferinta, esec sau necompatibilitate. Dar nu uita ca toate astea sunt parte a drumului care te duc spre persoana menita sa fie in viata ta.

Iti propun sa incearci din cand in cand sa readuci la viata momentele de care iti este dor.

Construieste-ti clipe care sa trezeasca in tine sentimente si dupa zile, saptamani, luni sau ani.

In incheiere, iti las o intrebare.

Tie cand ti- a fost ultima data dor?