Mi-e dor de…

Mi-e dor de vremuri frumoase, oameni buni și pace.

Mi-e dor de plajă, apa mării și scoici.

Mi-e dor de amintirile verii.

Mi-e dor de oamenii pe care nu îi mai văd și nu mai avem cum să vorbim.

Mi-e dor de surprize plăcute.

Mi-e dor de florile cu mirosul cel mai deosebit.

Mi-e dor de culorile vii și explozive.

Mi-e dor de mancarea delicioasă cu aromă încântătoare.

Mi-e dor de copilărie, de momentele lipsite de griji.

Mi-e dor de apusuri și răsărituri ce îți trezesc amintiri.

Mi-e dor de peisaje montane, drumeții și dimineți în care îți bei cafeaua la o cabană.

Mi-e dor de o zi petrecută pe iarbă verde.

Mi-e dor de o zi de pescuit.

Mi-e dor de seri răcoroase de vară.

Mi-e dor de emoțiile începuturilor.

Mi-e dor de îmbrățisări calde și cuprinzătoare.

Mi-e dor de tot ce a fost frumos și s-a făcut remarcat.

Mi-e dor de muzica bună, de o carte plină de esență, de un film bun.

Mi-e dor de actorii minunați care ies de pe șcena la momentul încheierii spectacolului și al tragerii de cortină.

Articolul face parte din campania de teasing a Teatrului Nottara „Ție de ce îți e dor?”.

Dau leapșa către Adelina Anca F., Mădălina Iancu și Luciana Corlan.

 

Reclame

În goană dupa ani, bani, sentimente și Facebook

Nu am mai scris de multicel un articol mai personal, care sa includă conștientizări.
Și mă gândeam acuma așa…cum majoritatea fug dupa ani, bani, sentimente și în ultimul timp, după Facebook.

Să le luam pe rând.

După ani fugi de când te știi. Când erai mic/ ă, îți doreai să crești odată mare, să te vezi ca fiind și tu capabil și independent, ca cei din jurul tău.
Când deja ai ajuns la o vârstă, îți dorești să retrăiește naiba din nou anii copilariei, adoleșcenței sau a perioadei în care nu aveai prea multe griji (dar nici bani), treburi de făcut sau să ai o familie.

Despre bani…Întotdeauna ai fugit după ei…chiar dacă în final nu ți-au adus fericirea, ba chiar ai muncit aproape non-stop și îți căutai o oază de libertate în zilele alea. Știi …după ce ai realizat tot ce puteai cu niște bani, mă gândesc că realizezi că nu mai poți face prea multe cu ei, fiind doar niște simple hârtii.

Cât despre sentimente, ar fi multe de vorbit și povestit, dar pe acestea cel mai bine le cunoști tu. Ideea este că nu mai avem răbdare prea mulți dintre noi. Nu stăm să mai cunoștem, analizăm prea mult oamenii. Îi vom judeca și eticheta într-un timp scurt. Pentru că ți se pare mai ok sa iei un lucru nou decât să îl repari pe cel vechi ( asta în cazul în care se mai poate remedia ceva).
Și am ținut să îți zic asta pentru că tocmai de curând am auzit oameni care și-au salvat relația sau căsnicia. Oamenii care și-au pus problema: „Unde greșim?” și au încercat să găsească răspunsuri și soluții. Oamenii care și-au dat seama că nu dispăruseră sentimentele, ci efectiv nu se cunoșteau îndeajuns și aveau nevoie să simta iubirea și sub alte forme și la alt nivel.

Am insistat mult pe sentimentul de iubire, deoarece îl consider cel mai puternic. În rest, poți simți zeci de sentimente într-o zi, acestea fiind mai mult sau mai puțin constructive, dar care sper să te ajute să depășesti unele momente. Pentru că este foarte ușor să îți hrănești zilnic ego-ul cu sentimente negative.
De multe ori, oamenii aleg situațiile tranșante, zic ei. Să îți dorești ceva sau nu, mi se pare normal. Dar să mai vrei sau nu pe cineva în continuare, e posibil să nu găsești rezultat sigur la această ecuație. Ar trebui să vă cunoașteți îndeajuns de bine, ca să știți ce vă doriți cu adevărat (zic asta pentru că auzim destul de des cum oamenii încă mai suferă sau speră la o iubire pierdută). Nu zic că poate să nu fie vorba și de sentimente care nu pot fi reciproce. Doar că, de multe ori, ne este mai ușor să abandonăm lupta. Și asta din teama de a nu suferi și mai mult.

Îmi mai rămâne de vorbit despre Facebook. O lume atât de vrituală. În care simți zilnic explozia de informatie, cuvinte, imagini. Simți cum te poți întâlni cu dependența de a verifica ce mai găsești nou și pentru tine în aplicația asta. De multe ori, văzând cum te dezumanizează pentru că ai tendința de a sta tot pe Facebook atunci când ieși cu prietenii. Vezi că ai mii de prieteni, dar în realitate, doar o parte dintre aceștia. Vezi cum totul este atât de compartimentat și începi să îți creezi posibile stereotipuri, etichete despre oameni, care te fac să crezi că au o viață minunată, dar nu ai cum să îi cunoști, doar din mediul online.

Sper să te regăsești în vreo parte din articolul meu și să alegi rațional fiecare decizie.

O Cenusăreasă care trăiește in secolul XXI

În rândurile de mai jos, vreau să vă vorbesc despre pantofi, o Cenușăreasă modernă și un prinț pe măsură. Toate ascestea, având în comun iubirea. După cum știți, femeile adoră pantofii. Oricâte perechi ar avea pentru ele nu contează. Tot se vor mai găsi modele noi pe care vrei să ți le cumperi și să le asortezi cu o nouă ținută.

Am să vă scriu două citate spuse de persoane pe care le consider importante. Ce-i drept, regăsesc adevăr în spusele lor. Marilyn Monroe, spunea:„ Dă-i unei fete pantofii potriviți și va putea cuceri lumea”. Acest citat spune multe despre femeie și cum se simte ea când poartă tocuri.

Iar Kenneth Cole ne spune: „O femeie obișnuită se îndrăgostește de 7 ori pe an. Doar 6 sunt pantofi”. Aceasta este o dovada că iubim pantofii.

Aș vrea să vă vorbesc acum puțin despre trecut.

Cu siguranță ai auzit povești din trecut în care se spuneau ca bunicile noastre și-ar fi dorit sa aibă atâtea modele de pantofi cum întâlnim în zilele de astăzi. De asemenea, chiar și noi, fetele, când eram mici, ne jucam  și ne încalțăm cu pantofii mamei, iar asta era cea mai mare bucurie de pe vreme aia. Ne plăceau pantofii cu toc, dar și poveștile.

De curând, am descoperit magazinul de pantofi Carmine Shoes. Și vă spun că și Cenușăreasa și-ar fi dorit să-l întâlnească. Pot spune că aici găsești modele frumoase pentru care și aceasta, cu siguranță ar fi fost invidiată și mai mult de surorile ei vitrege. De ce? Pentru că este magazinul în care găsești pantofi de damă superbi! Și dacă ar fi fost să facă o alegere dintre atâtea modele disponibile, eu cred că ea ar fi optat pentru o pereche de pantofi stiletto Red Queen. I s-ar fi potrivit cu  trăsăturile și rochia care îi punea frumusețea în valoare.

Și uite, mă gândeam că datorită pantofilor Carmine Shoes, și dacă aceasta trăia în secolul XXI, cu siguranță lucrurile ar fi stat altfel, și ar fi arătat altfel.

Carmine Shoes creează de peste 13 ani pantofi pentru femeile care știu să recunoască și să aprecieze eleganța, calitatea, stilul și priceperea de care dau dovadă cei iscusiți din echipa creatoare.

769x498px-banner

Eu chiar aș schimba firul narațiunii din care a făcut parte Cenușăreasa.

În primul rând, am putea să mai găsim o fata ca ea, ca și Cenușăreasa. Aceasta având o mamă și doua surori vitrege. Ca orice tânără, își dorește să se distreze. Așa că aceasta vrea să meargă la balul care se va ține la Palatul Știrbey din Buftea. E bucuroasă că aici întâlnește tinere cu stil, eleganță și frumusețe cum numai la prințese poți găsi. Dar mai ales e bucuroasă că a ajuns la evenimentul la care îl poate întâlni pe prințul Katrin. Cenusăreasa, știe că mai are două surori invidioase pe ea, dar își dă seama că acest prinț are ochi doar pentru ea, fiind că este o fată specială cu trăsături, calități și personalitate rar întâlnită. Ei, au mai interacționat pe Facebook și chiar s-au întâlnit întâmplător de câteva ori în drum spre facultate.

Katrin, era un viitor designer de încălțăminte, iar pentru asta, toate fetele erau topite după el. În urma unui dans blues, cei doi devin și mai apropiați și reușesc să discute despre ultimele întâmplări din viața lor. Dar în viitorul apropiat, vraja se destrăma. Cenusăreasa, nu avea voie să depășească ora 00:00, mama vitregă și tatăl său, încă îi puneau interdicție să ajungă acasă după această oră. Și asta se întâmpla chiar dacă ea avea peste 18 ani.

În grabă, era inevitabil ca Cenusăreasa să nu își piardă pantoful. Dar noroc cu Katrin, care găsește imediat pantoful. Se uită la el, îl analizează, vede de la ce brand este și spune: „Voi încerca să creez și eu un pantof ca acesta în foarte scurt timp, dar acum trebuie să o găsesc pe cea care l-a pierdut”.

Ajunge acasa după terminarea fastuoasă a petrecerii. Și îi rămâne gândul la Cenușăreasa. Nu își dă seama unde a dispărut așa dintr-o dată. Dar totuși vrea să o gasescă pe cea care și-a pierdut pantoful, își promite că va ieși cu ea în oraș oricine ar fi și că prima pereche de pantofi pe care o va crea, i-o va oferi ei. Simțea că intuiția lui nu are să dea greș și că va fi o fată pe placul lui.

Dar cum să o găsească? Chiar în noaptea aceea, Katrin, postează pe grupul de Facebook al prințeselor următorul mesaj: „ Cine și-a pierdut un pantof de la CarmineShoes, aseară, la Palatul Știrbey din Buftea, este rugată să îmi lase un mesaj în privat”. Bineînțeles, Katrin a primit imediat sute de mesaje și cereri de prietenie. Dar, nici unul de la adevarata posesoare a pantofului.

Dimineața, se trezește cu un nou mesaj în chat, era de la ea, de la Cenușăreasă. Îi povestește cum l-a pierdut în grabă. Iar Katrin stabilește o întâlnire cu ea.

De atunci încolo, cei doi își dau seama că se plac din ce în ce mai mult și că vor rămâne pentru tot restul vieții împreună. Visul lui s-a îndeplinit, iar prima creație de pantofi, îi aparținea ei.

Acum, Cenușăreasa, a devenit soția lui Katrin, celebrul designer de încălțăminte. Iar cu siguranță, Cenușăreasa, este invidiată și la ora aceasta pentru viața împlinită pe care o trăiește.

În final, vreau să menționez că acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

 

Doar in februarie o iubesti?

E ultima zi din luna iubirii. La naiba! Oare ai apucat sa respecti cele doua sarbatori dedicate dragostei?

In randurile ce urmeaza o sa iti spun parerea mea despre perioada asta cu luna iubirii.

Consider ca daca exista iubire, nu iti trebuie doar o luna speciala in care sa arati asta.

Iti trebuie momente zilnice prin care sa-ti exprimi iubirea.

Iti trebuie sinceritate, incredere, atasament, devotament si un pact in numele iubirii pentru voi doi.

Nu iti trebuie sa afle inca 5000 de prieteni de pe facebook (care apropo…poate nici jumatate din ei nu va cunosc, dar sa mai vor sa  vada in news feed-ul lor pozele voastre).

Iti expui acolo toti ursuletii, florile si dulciurile primite. Le postezi pentru ca asa consideri ca iti poti arata iubirea impartasita.

Sau mai mult decat atat, e posibil sa fie importante pentru tine doar cadourile pe care le primesti. Iar peste ceva timp e posibil sa ramai doar cu astea pentru ca ai scapat din vedere lucrurile mai importante din relatia voastra.

Astfel, te intreb:

Tu ce asteptari ai ajuns sa ai de la o relatie?

In ce mod ai grija de iubire?

Ai grija de relatia voastra la fel cum ai de jobul, laptopul sau telefonul tau? Daca ti-ar aparea deteriorari sau ai pierde unul dintre acestea? Grija ta ar deveni si mai mare?

Asadar, pentru relatia ta cate sentimente, grija si timp acorzi?

Eu zic asa: arata-i iubirea ta cu fiecare ocazie in care poti. Fa asta cat inca EA iti apartine!

 

 

 

 

Dor

Un cuvant ce poate sa exprime numai sentimente puternice.

Sigur iti tresare sufletul cand pronunti acest cuvant.

Dar de ce sau cine ti-a fost prima data dor?

Pai in primul rand, de tine, ai venit aici, in aceasta lume, pentru sensul tau. Sa te regasesti.

Sa experimentezi, sa te descoperi, sa inveti, sa iubesti, sa iti gasesti oamenii dragi, sa asculti si sa vezi din frumusetile ce te inconjoara, sa admiri natura, sa prinzi gustul fericirii, sa speri, sa iti vezi dorinte implinite, sa primesti, sa uiti, sa ierti, sa daruiesti, sa fi acolo unde iti doresti.

Sa fi aici si acum, sa te bucuri de moment, de prezent si de tot ce te inconjoara.

Sa iti traiesti fiecare zi fara regrete, frici sau teama.

Iar apoi, rand pe rand, ti-ai personalizat dorul.

Ai inceput sa iubesti, iar intr-un final sa suferi. Ai pierdut persoane, care s-au  mai intors vreodata sau nu. In toata perioada de pierdere, suferinta, despartire, ai avut momente in care ti-a fost dor. Ti-ai amintit, ai fi vrut sa retraiesti momente, sa fi alaturi de persoane, sa mai fi in aceleasi locuri in care ai fost candva.

Dorul iti rascoleste amintirile. Ai vrea sa retraiesti clipele de fericire, clipe ale momentelor frumoase in care ai realizat lucruri, ti-ai indeplinit visuri. Intr-un cuvant, dorul iti reintregeste amintirea.

As vrea ca acest cuvant sa iti aduca aminte doar de clipele de care ai avut la un moment dat nevoie in viata ta.

Acum esti mai puternic, fiecare persoana sau lucru de care iti amintesti cu dor, te-a facut sa fi tu, cu o inima precum un castel, dar care are ziduri puternice in jurul lui. De ce?

Pentru ca ai mai multa grija acum de cine are voie sa patrunda in sufletul tau. Iti este frica de suferinta, esec sau necompatibilitate. Dar nu uita ca toate astea sunt parte a drumului care te duc spre persoana menita sa fie in viata ta.

Iti propun sa incearci din cand in cand sa readuci la viata momentele de care iti este dor.

Construieste-ti clipe care sa trezeasca in tine sentimente si dupa zile, saptamani, luni sau ani.

In incheiere, iti las o intrebare.

Tie cand ti- a fost ultima data dor?

Povești despre tine

Mă întrebam dacă ți-ai mai adus aminte vreodată de ea…

Despre tine vobesc. Erai într-un colț al lumii. Departe de ea. Dar într-o zi ai apărut. Te așteptase. Te-a găsit. Păreai că tu vei ramane pentru ea o viață întreagă acolo. Că veți construi o poveste remarcabilă, demnă de scris.

Dar oare câte priviri ți-au remarcat ochii? Și câte ți-au străpuns ca un fulger chipul?

Ai fost grăbit. Grăbit să nu o cunosti îndeajuns, sa nu fii tu. De ce? Pentru ca ești in goană după trupuri, nu suflete. Iar seara, cand ajungi acasa, după o zi plina, întâi sufletul tau are nevoie de mângâiere. Uiți asta mereu și cauți un model, o fațadă, o etichetă pe care și lumea de langă tine o caută în societate.

Vă propun un exercițiu general valabil pentru toți:

Imaginează-ți acum ca nimic din societatea asta nu te-ar influența, că nici un om pe care îl cunoști în lumea asta nu ar fi dispus sa îți dea o parere sau un sfat cu privire la ce trăiești, că nimeni nu ți-ar reproșa alegerea pe care ai facut-o. Ai alege-o tot pe ea? Sau nici acum?

Îți propun un exercițiu mai intens. Să îți amintești! Ai cunoscut-o odată, ți-ai dorit să o vezi, sa o vrei, poate și să o ai. Dar te-a împiedicat ceva. Ce? Nerăbdarea! Nu ai mai așteptat să o cunoști din toată ființa ei. Cum e ea, cum ar reacționa. De fapt știi…E greu. Trebuie să recunoști. Nu o cunoșteai. Dar nu ai mai avut răbdare pentru asta. Dar oare nici curiozitate? Ce-i drept, e mai usor să presupui, sau să nu cauți adevăratul motiv pentru reacțiile ei. Amintește-ți ceva! La început, ai fi vrut să explorezi totul despre lumea ei. Iar apoi te-ai retras. Nu ai avut îndeajuns putere să cunoști povestea vieții ei. De ce? Pentru că doar povestea pe care ai trăit-o tu conta. Era prea mult pentru tine. Iar tu nu obișnuiai să îți deschizi sufletul către ea.

Sau poate nici asta nu ai trait…Dar sigur ai trăit ceva ce te-a durut tare, peste care ți-ai zis că nu ai cum să treci vreodată. Și poate ai iertat, sau poate nu. Ai reușit să clarifici problema? Să găsești motivul pentru care s-a ajuns până aici? De multe ori nu faci asta, pentru ca nu mai ai răbdare să cauți toate explicațiile. Iar timpul trece. Îți spui că o vei uita. Dar de fapt apar momente care îți trezesc sentimente. Și faci o retrospectivă. Te intrebi de ce s-a ajuns aici. Oare am meritat? Nu trebuie să te simți o victimă. Doar gandește-te! Împreuna cu fiecare persoană care ți s-a întâmplat asta, ai apucat să cauți și găsesti motivele din spatele acțiunilor și alegerilor?

Știi de ce ți-am zis toate astea? Pentru că nu o cunoști! Daca o știai, te-ai fi așteptat la ce a făcut și nu ai fi mai fost surprins. Ați lăsat ca fiecare zi petrecută împreuna să vă despartă și mai mult. Ați avut alte priorități. Nu erați doar voi doi. Erau o mie de alte probleme, zile care treceau și pentru care nu luptați. Ați crezut că se va vindeca singură sau că timpul va trata rana produsă. Și iată, asta v-a făcut doi străini. Nu a mai fost pentru tine persoana pe care o adorai. De ce? Pentru că nu ai explorat-o suficient! Nu ai folosit timpul în favoarea ta. Și ai pierdut-o. Iar acum, mai vrei să ai măcar o parte din ce știi că era ea. De ce? Pentru că și acum o cauți! O cauți in toate femeile.